Din ce în ce mai multă lume se teme de efectele radiațiilor asupra organismului uman, și e de înțeles. Din acest motiv, mulți pacienți ezită atunci când sunt trimiși spre laboratorul în care se realizează radiografiile dentare. Așadar, astăzi dorim să vă explicăm care este necesitatea radiografiilor și ce efecte au ele asupra organismului. În acest mod veți putea să înțelegeți mai ușor procesul, și faptul că radiografiile nu sunt deloc periculoase. Haideți, așadar, să vedem la ce servesc acestea și la ce să ne așteptăm de la ele.
Rolul radiografiilor dentare
O radiografie dentară arată medicului afecțiuni pe care nu le-ar putea, de altfel, observa cu ochiul liber. Aceste afecțiuni implică fracturile dentare sau ale rădăcinilor dinților, precum și cariile interdentare. La fel, la o radiografie pot fi observate și infecțiile la nivelul rădăcinilor sau reabsorbția osului mandibular.
Ce se întâmplă dacă evităm radiografiile dentare?
În cazul în care evităm realizarea unei radiografii dentare, nu vom afla din timp de prezența acestor probleme stomatologice grave. Atunci când nu tratăm o problemă pe care nu o vedem, aceasta nu se va trata singură. Acest lucru înseamnă că problema cu care ne confruntăm va deveni în timp și mai gravă. Se poate ajunge la boli parodontale și, prin urmare, la pierderea dinților. În plus, dacă nu tratăm problemele din timp, șansele de reușită a tratamentului scad. Nu doar atât, dar un tratament întârziat va fi și mult mai costisitor și solicitant.
Tipuri de radiografii dentare
1. Radiografia retroalveolară periapicală
Radiografia retroalveolară periapicală este cel mai des întâlnit tip de radiografie dentară. De asemenea, este și cel mai ușor de realizat și puțin costisitor. Aceasta se realizează prin poziționarea senzorului radiologic dentar în cavitatea bucală și fixarea sa cu ajutorul unui suport din plastic. Aceste ustensile sunt sterilizate și perfect sigure pentru utilizare, urmând ca după fixarea lor să fie efectuată radiografia.
2. Radiografia cu aripioară mușcată
Radiografia cu aripioară mușcată este un alt tip de radiografie foarte des întâlnit. Se folosește pentru detectarea cariilor interdentare, din zona coletului sau de sub obturații, în special. Cu toate acestea, se folosește și pentru detectarea pierderilor de masă oboasă mandibulară. Aceste pierderi apar în cazul extracțiilor dentare ce nu au fost înlocuite cu implanturi. Dacă un spațiu gol dintre doi dinți este lăsat gol, osul va avea întotdeauna tendința să se retragă. Așadar, cu o radiografie cu aripioară mușcată vom ști în orice moment stadiul în care se află osul mandibular. Se va ști, astfel, când să se realizeze implantul dentar, pentru evitarea pierderii osoase.
3. Radiografia panoramică
Deși nu obligatoriu, este recomandat ca această radiografie să fie realizată înainte de primul tratament stomatologic. De asemenea, este recomandată cel puțin o dată pe an, pentru observarea problemelor stomatologice ce apar odată cu trecerea timpului. Orice discuție legată de un tratament stomatologic ar trebui să fie purtată pe baza acestei radiografii. Acest lucru se datorează faptului că radiografia panoramică oferă o imagine de ansamblu asupra tuturor problemelor dentare ale pacientului. Desigur, aceasta nu oferă detalii fine, însă este punctul de plecare ideal pentru orice afecțiune a dinților pacientului.
Teama de radiații
Oamenii tind să uite de faptul că orice activitate pe care o întreținem zilnic ne supune radiațiilor. Simpla expunere la soare, sau utilizarea telefonului mobil sau fumatul unei țigări ne expun la radiații.
În plus, dacă facem un calcul al nivelului de radiații acceptat zilnic de organismul nostru, veți vedea necesitatea radiografiilor. Spre exemplu, într-o zi normală a oricui, organismul primește 10 µSv doar de la soare și de la scoarța terestră. În ceea ce privește nivelul de radiații emis la o radiografie retroalveolară, acesta este de 5 µSv. La o radiografie panoramică, nivelul de radiații este ceva mai mare, de 30 µSv.
Cu toate acestea, dacă fumați un pachet și jumătate de țigări pe zi timp de un an, radiațiile absorbite de organism sunt de 3600 µSv. Atunci când atingem pragul de 100,000 µSv apare riscul de cancer pulmonar. Așadar, până nu ajungeți la aproximativ 20,000 de radiografii alveolare, adică la 100,000 µSv, nu ar trebui să vă faceți griji. De asemenea, să nu uităm faptul că radiografiile dentare ne oferă o vizibilitate completă asupra problemelor dentare.
Practic, pentru un preț infim de radiații, vom avea posibilitatea evitării unor probleme cu mult mai grave.
0 Comments